duminică, 20 mai 2012



..nu, nu e de rau..de fapt nu stiu cum e. stiu doar ca se intampla... ca acele randuri mazgalite pe o bucata de hartie prind viata. ma framant din nou, ma implic prea mult, vibrez cand te sarut...asa sunt eu. imi pasa prea mult, ma atasez prea mult, nu stiu sa renunt, nu stiu nici sa castig..nu stiu sa aleg corect si mereu gresesc, ma doare prea tare tot ce se intampla.. s-a schimbat ceva in ultimul an, desi nu credeam ca schimbarea va fi asa rapida. nu credeam pentru ca acum realizez ca imi doresc ...imi doresc sa te privesc si tu sa intelegi tot ce simt, sa ma privesti in ochi si..sa nu vezi doar culoarea, sa ma cert cu tine pana obosesc si apoi sa o luam de la capat. sa ma trezesc in bratele tale , in timp ce ma privesti dormind...sa am incredere, sa te deschizi in fata mea, sa-mi spui tot ce-ti doresti si simti..sa-mi povestesti despre planurile tale. sa fie zambetul meu cel pe care il adori. sa-mi fie dor de mor cand nu esti langa mine, ca mai apoi sa ma infrupt din tine. sa ma ierti doar cu un sarut si sa-mi spui ca totul va fi bine. sa simtim ca nu avem niciodata destul timp sa ne iubim. sa te alint, chiar daca adormi...sa fim "noi 2".


marți, 24 aprilie 2012



Durere...

fata mi-e manjita de lacrimi...sufletul innecat intr-o balta de sange.
azi sunt coplesita de ura, durere, scarba..azi urasc si iubesc in acelasi timp ceea ce sunt.
azi creierul meu a deschis sertare vechi..pline de durere, de resentimente, de ganduri inocente ucise prematur, de sperante desarte...azi te urasc din toata inima. atat de tare incat sper sa te doara..asa de tare incat sa stii ca din cauza mea te doare..atat de tare incat daca prin vene ne curge acelasi sange, sa sangerezi si sa suferi la fel..

...te ascund in fiecare zi, te maschez, te alung


luni, 27 februarie 2012

...sa traiesc la malul marii..si sa vii acolo doar cand ma iubesti.
sa nu ma doara cand nu esti..
valurile sa ma spele de suferinta,
sa o ia si sa o zideasca in pietre.

acum, mai mult ca niciodata...



sâmbătă, 14 ianuarie 2012


imi dau seama abia acum ca ...ai intrat in viata mea si te-am primit ca pe o gura de aer mult asteptata...[simteam ca ma sufoc]. am inceput sa simt pentru tine .a inceput sa ma doara iar [iar asta inseamna ca traiesc, nu?] , am inceput prin a-mi deschide inima, desi inca mi-e frica...

sunt nepregatita pt ca nu stiu la ce sa ma astept de la tine..simt o nesiguranta [si cred ca e de la mine] si totusi  simt ca trebuie sa-ti spun totul acum..nu ma pot abtine sa nu iti spun tot ce simt, desi stiu ca inca nu esti pregatit sa-mi spui acelasi lucru..dar il simti..vreau, si imi musc limba de fiecare data cand pe buze se rostogolesc acele doua cuvinte. nu stiu daca e bine sa le las sa curga..nu stiu, doar ca ma doare daca nu ti le zic...[nu ma certa].

nu pot descrie in cuvinte reactia ta cand ai auzit soptit la ureche ca , da, te iubesc...de fapt nici nu a fost un "te iubesc" intreg pt ca de atat frica nici  nu stiu daca l-am rostit de-a-ntregu'...am avut doar senzatia ca timpul s-a oprit in loc, ca respiratia ta s-a oprit pt o secunda [o secunda in care totul s-a derulat ca un film romantic vechi in capul nostru],ca mai apoi sa porneasca din nou..mai apasta si mai accelerata ..si mai puternica ...ca si cum ai inceput sa respiri din nou dupa mult timp.tremuram amandoi si toti porii nostrii imprastie un soi de iubire mixata cu teama, stangacie, neputinta. nici nu te asteptai ..caci totul a-nceput in gluma..iar cand buzele mele ti-au soptit cald la ureche , ai incremenit...ai inceput sa respiri altfel, inima a inceput sa-ti bata un nou ritm, ai inceput sa existi din nou pt cineva..

nu incetam sa te privesc, nu puteam.
nu asteptam raspuns, doar ca nu ma puteam satura din a te privi..felul in care ai reactionat m-a facut sa vibrez...nu am planuit asta..si tocmai pt ca nu am planuit am avut parte de  cel mai sincer sentiment din partea ta.bratele tale m-au cuprins ca o haina perfect croita, iar caldura ta m-a cuprins de-a-ntregul ...nici nu a fost nevoie sa imi mai spui ceva ..

[mi-ai promis razbunare]
eu astept.

sâmbătă, 8 octombrie 2011


 ca un soldat pe campul de lupta mi-ai invadat inima. bocancii tai grei si murdari...ei au lasat tatuate dureri apasate  pe care abia le stapanesc..ma arde.

j'ai mal !

sâmbătă, 24 septembrie 2011


mi-am imbatat simturile in mirosul dulce al porumbului verde copt; gustul acrisor al merelor coapte pictate rosu stins deschid in mine apetitul unei sieste in mijlocul zilei..ma trezeste glasul jovial si mersul zburdalnic al unui copil,  care face cativa pasi apoi alearga in urma parintelui sau incercand sa-i povesteasca ultima traznaie facuta; apoi mersul ingandurat al parintelui care se straduie mai mult sa fie atent la ceea ce-i povesteste copilul si zambetul care ii lumineaza fata cand isi priveste pruncul; adierea si petele de parfum de vant zapacit anunta toamna..sunetul innabusit al perelor ce cad luandu-si adio de la pomul care le-a gazduit din fasa pana la maturizare, ma dezmeticesc.. si ma forteaza sa ascult acordurile fosnetului de copaci ce canta dorinta unei femei apusa de suferinte, la alintul razelor de soare. creaturile inaltatoare par sa completeze perfect concertul oferit de  fosnetul intens si staruitor; ma desfat pe indelete printe nuantele notelor muzicale si renunt la tot,  dornica sa fiu martora la nesfarsita ceremonie; tipatul ascutit al unui vultur ce cade in gol din inaltul infinit al cerului incheie subit armonia de sunete; o tacere profunda te sileste sa-ti auzi, plin de neputinta, gandurile pierdute ce mocnesc ca un jar dornic sa fie iar aprins..


acum sufletul mi-e neputincios si secatuit, nu reuseste sa fie vesel din nou; numai natura mi-l poarta pe meleaguri pasnice..
inca indur.. obraji-mi sunt martori de cate lacrimi amare au fost razbatute.
dar te astept .