mi-am imbatat simturile in mirosul dulce al porumbului verde copt; gustul acrisor al merelor coapte pictate rosu stins deschid in mine apetitul unei sieste in mijlocul zilei..ma trezeste glasul jovial si mersul zburdalnic al unui copil,  care face cativa pasi apoi alearga in urma parintelui sau incercand sa-i povesteasca ultima traznaie facuta; apoi mersul ingandurat al parintelui care se straduie mai mult sa fie atent la ceea ce-i povesteste copilul si zambetul care ii lumineaza fata cand isi priveste pruncul; adierea si petele de parfum de vant zapacit anunta toamna..sunetul innabusit al perelor ce cad luandu-si adio de la pomul care le-a gazduit din fasa pana la maturizare, ma dezmeticesc.. si ma forteaza sa ascult acordurile fosnetului de copaci ce canta dorinta unei femei apusa de suferinte, la alintul razelor de soare. creaturile inaltatoare par sa completeze perfect concertul oferit de  fosnetul intens si staruitor; ma desfat pe indelete printe nuantele notelor muzicale si renunt la tot,  dornica sa fiu martora la nesfarsita ceremonie; tipatul ascutit al unui vultur ce cade in gol din inaltul infinit al cerului incheie subit armonia de sunete; o tacere profunda te sileste sa-ti auzi, plin de neputinta, gandurile pierdute ce mocnesc ca un jar dornic sa fie iar aprins..


acum sufletul mi-e neputincios si secatuit, nu reuseste sa fie vesel din nou; numai natura mi-l poarta pe meleaguri pasnice..
inca indur.. obraji-mi sunt martori de cate lacrimi amare au fost razbatute.
dar te astept .

ce vrei?

un aer strain,  misterios, o sete nestapanita care suge din tine ultima farama de speranta. tu stii asta, profiti si te hranesti cu putinele si saracele sentimente pe care le mai am.  ma pierd desi imi pregatesc dinainte fiecare miscare si nu stiu cum reusesti.
pe el l'am cunoscut. foarte putin. incetase sa ma faca sa ma simt cum o faci tu.
scoti din mine prin cel mai mic por  ultimele picaturi de forta pe care le am cand vreau sa te infrunt.
pe tine nu te cunosc. nu stiu daca mai vreau. esti doar o imagine prafuita in mintea mea. esti un amestec cand tandru, cand amar. ai in tine un ocean din care vin si pleaca inimi zdrobite. ai reusit sa prinzi in clestii tai si inima mea cu care te joci crud si nepasator. simt ca avem lucruri nelamurite de pe vremea cand ne stiam. ma secatuiesti si nu sunt pregatita sa pierd din nou. vreau sa te alung, dar tu continui sa apari. e greu sa controlez ceva neasteptat si tu ai venit mai devreme. e frustrant ca  nu platesti nici un gest gresit, nu dai explicatii de nici un fel. doar te intorci si pleci.

egoism ?!

perdeaua.
trasa pe jumatate.
asta m-a trezit. dar nu m-am suparat ca iar ai uitat ce te-am rugat. stiu ca nu ai facut-o intentionat.

tu.
stai pe balcon pe jumatate dezbracat. eu vin tiptil ca un copil ce se ciubareste dimineata in patul parintilor crezand ca nu-l observa nimeni. imi invalui bratele in jurul tau si iti sarut fiecare spina a sirii spinarii, incet, ca mersul unei furnici. te simt si simt cum se trezeste in tine si cea mai mica celula si vibrezi. tragi fum dupa fum, dar nu schitezi nici un gest. aceste jocuri le ador.

eu.
te sarut din nou, dar am grija sa-ti las o urma calda si usoara de respiratie pe gat. stiu ca ma lasi s-astept. dar totusi te privesc cu teama si nu-nteleg de ce intarzii.

tu.
te intorci si ma intrebi ce mi-a luat atat. eu nu-nteleg. te cert. tu pleci privirea si ma-ntrebi suparat : "ce ti-a luat atat sa te trezesti?". apoi, c-o voce joasa, aproape numai pentru tine, dar cat sa
pot descifra, spui ca intentionat ai tras perdeaua.

eu.
te privesc uimita, dar ma loveste privirea ta trista si nu suport. imi spui c-ardeai de nerabdare sa ma trezesc sa te sarut. iti zambesc. te iau in brate si nu ma dezlipesc de tine pana cand nu vei sti ca data viitoare voi fi treaza inaintea ta, ca nu cumva sa fii nevoit sa ma mai astepti.

tu tragi perdeaua.cu privirea ma chemi spre pat. ma invalui cu o imbratisare calda, dar  mi-e frica sa nu adorm. ma calmezi si-mi ceri iertare c-ai fost egoist.
adormi.

eu.
as vrea sa te ciupesc, sa te trezesti si sa ma saruti. dar stiu ca-ti place sa te privesc dormind.
ma fascinezi.

vocea.

de 2 saptamani vii la aceeasi cafenea, la aceeasi masa. bei aceeasi cafea cu lapte, cu 2 cuburi de zahar. mananci ceva simplu, dar ii dai tu un aer sofisticat prin cateva gesturi. credeai ca nu te-am observat. de fapt eu asta cautam. asta vanam. si cand credeam ca nu mai am sperante, a fost de ajuns sa ridic privirea. erai chiar in fata mea. cat timp am pierdut cautand? nu inteleg daca te uiti prin mine sau acele priviri  calme si pierdute imi sunt adresate. imi fac o mie de schite in gand; ma simt ca un croitor care masoara, taie, rupe, coase la loc un material special care stie ca nu trebuie irosit. nu reusesc nici azi sa te abordez. dar mi-e frica ca maine nu ai sa mai vii. si frica asta imi da curajul ca a doua zi sa te astept la masa ta,cu aceeasi cafea cu lapte, cu 2 cuburi de zahar si o gustare simpla. dar vezi tu, simplitatea asta e chiar mai complicata decat credeam. tu reusesti sa dai valoarea acestor lucruri simple. asa ca de frica ca maine nu ai sa mai vii, de frica sa nu te pierd, imi iau cafeaua cu lapte, cu 2 cuburi de zahar, gustarea si ma asez timid langa tine. tu imi spui ca ma urmareai de mult timp. dar ti-era frica ca esti prea simpla pentru mine si nu aveai curaj sa vii la masa mea. atunci am realizat ca ti-am auzit vocea pentru prima oara.

12.09.2011

07:00. un vant usor si cativa zori anunta dimineata.
vine toamna.. incep sa tremur, pielea mi se strange, picioarele reci ma dau de gol . trag fum dupa fum ca si cum nu as mai fi fumat de multa vreme. sting tigara si-ncep sa scriu.