mi-am imbatat simturile in mirosul dulce al porumbului verde copt; gustul acrisor al merelor coapte pictate rosu stins deschid in mine apetitul unei sieste in mijlocul zilei..ma trezeste glasul jovial si mersul zburdalnic al unui copil,  care face cativa pasi apoi alearga in urma parintelui sau incercand sa-i povesteasca ultima traznaie facuta; apoi mersul ingandurat al parintelui care se straduie mai mult sa fie atent la ceea ce-i povesteste copilul si zambetul care ii lumineaza fata cand isi priveste pruncul; adierea si petele de parfum de vant zapacit anunta toamna..sunetul innabusit al perelor ce cad luandu-si adio de la pomul care le-a gazduit din fasa pana la maturizare, ma dezmeticesc.. si ma forteaza sa ascult acordurile fosnetului de copaci ce canta dorinta unei femei apusa de suferinte, la alintul razelor de soare. creaturile inaltatoare par sa completeze perfect concertul oferit de  fosnetul intens si staruitor; ma desfat pe indelete printe nuantele notelor muzicale si renunt la tot,  dornica sa fiu martora la nesfarsita ceremonie; tipatul ascutit al unui vultur ce cade in gol din inaltul infinit al cerului incheie subit armonia de sunete; o tacere profunda te sileste sa-ti auzi, plin de neputinta, gandurile pierdute ce mocnesc ca un jar dornic sa fie iar aprins..


acum sufletul mi-e neputincios si secatuit, nu reuseste sa fie vesel din nou; numai natura mi-l poarta pe meleaguri pasnice..
inca indur.. obraji-mi sunt martori de cate lacrimi amare au fost razbatute.
dar te astept .